marți, 15 martie 2016

Inca e iarna


Sau asta incerc sa cred, ca inca e iarna sus la munte. Dar nu e asa si simt ca am tras de acest sezon cam mult, din prima zi de de cand am pus schiurile in picioare, pana acum. Nu zic ca nu am avut iesiri frumoase, am avut si ceva pulvar bun in Fagaras si in Ciucas, dar ceva parca a lipsit. Iar acel ceva e omatul, pe care il stiam la munte inca de cand aveam  patru -cinci anisor si imi petreceam vacantele de iarna la munte cu parintii si cu Sorelul.

Schiez de la patru ani, iar tata m-a pus pe doage pentru prima data la cota 1400, intr-o iarna cu zapada mare si pe un frig crancen de ianuarie. Iar primele coborari mai hotarate le-am facut tot la Sinaia, la varsta de cinci anisori chiar in Valea Dorului.
Si stiu inca de atunci de cabina care ajungea cu greu in zona inalta, din cauza vantului ce se incapata sa ne tina cu zilele in hotel, sau ne obliga sa ne jucam cu sania pe drumul spre cota pentru ca nu urca cu zilele la 2000 . Dar erau si acele zile frumoase,  iar sus se deschidea un peisaj ireal, cu enorm de multa zapada si cu un soare ce ne oprea cu orele la cabana din Valea Dorului. Mama ne astepta acolo, pregatita pentru plaja, iar noi schiam cat  pana inchideau instalatiile.
 
Iarna la 2000 de m altitudine, loc in care zapada ne parasea abia la sfarsitul lui mai. Acum...totul e diferit, alergam dupa zapada prin tot felu de vagaune si valcele pentru doua viraje si ne bucuram de zapada artificiala, desi totul in jurul nostru e uscat si parca desprins dintr-o zi mohorata de toamna.
Schiul e un sport frumos, dar in lipsa omatului natural, el inceteaza sa existe in forma lui naturala. Sunt solutii acum cu zapada arfiticiala, dar fara acea atmosfera pe care o stiam din copilarie, CEVA LIPSESTE!

Erau seri cand nu puneam geana pe geana, ma uitam la lumina de afara si vedeam cum ninge frumos si linistit. Iar ochii mei priveau fulgii jucausi care schimbau tot peisajul intr-o atmosfera de basm.Am uitat ce inseamna acest joc al fulgilor si cred ca o sa uit de tot daca ceva nu se schimba pe planeta noastra. Eu cred in incalzirea globala, iar sfarsitul iernii e foarte aproape!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu